Dosarul de urmărire informativă „Socrate”, întocmit de Securitate pe numele lui Nichiță Stănescu, a fost deschis în noiembrie 1974, când poetul era deja una dintre cele mai importante figuri ale literaturii române și membru al Partidului Comunist Român. Conform Digi24, dosarul a fost inițiat după acordul structurilor politice și a vizat manifestări de nemulțumire față de politica partidului în domeniul literaturii, precum și presupuse încercări de a intra în contact cu cetățeni străini pentru a-și facilita publicarea în Occident.
Deschiderea și motivele urmăririi
La 22 noiembrie 1974, UM 0800 București a întocmit nota privind începerea urmăririi informative a lui Nichiță Stănescu, identificând poetul prin domiciliul său din Bulevardul Dimitrie Cantemir nr. 11 și calitatea de membru al PCR. Câteva zile mai târziu, la 28 noiembrie 1974, poetul a fost oficial „luat în lucru” în cadrul unei direcții de urmărire informativă, cu acordul partidului, invocând aceleași „semnalări privind manifestări și nemulțumiri”. Digi24 subliniază că a existat și o a doua direcție, cea dedicată străinătății, care monitoriza dorința poetului de a intra în relație cu cetățeni străini pentru a facilita apariția unor volume peste hotare.
În documentele Securității, se menționează că în perioada 1973-1974 unii critici literari l-au apreciat pe poet, contestându-i valoarea pe motive subiective, fapt ce ar fi determinat reacții violente și căutarea afirmării în exterior. Securitatea a construit un profil psihologic în care poetul era descris ca „extrem de orgolios”, incapabil să accepte critici și influențat de anturajul său, în special în stare de ebrietate, conform informațiilor din dosar.
Anturajul și aspectele financiare
Dosarul „Socrate” conține numeroase referiri la prietenii și colegii lui Nichiță Stănescu, printre care Fănuș Neagu, Gheorghe Tomozei, Nicolae Breban și alții, pe care Securitatea îi monitoriza pentru a cartografia grupul literar din jurul poetului. Digi24 notează că informațiile provin de la informatori și nu sunt verificate independent, însă ele reflectă interesul aparatului represiv de a înțelege mediul cultural în care se mișca poetul.
Un element remarcabil al dosarului este legat de banii. În nota din 23 octombrie 1975, un informator a relatat discuția cu Sânziana Pop, membră a comitetului de fonduri al Uniunii Scriitorilor, care a declarat că Nichiță Stănescu primea „câte 5000 de la Fulga (vicepreș. U. Scriitorilor) în fiecare lună, dintre care jumătate ajutor de boală, deși mai are 4500 de lei leafă de red.” Această informație a fost consemnată de Securitate, deși nu există dovezi contabile care să confirme situația financiară.
Concluzii ale dosarului și diferențe de relatare
Dosarul se încheie cu concluzia că recunoașterea internațională a poetului i-a îmbunătățit starea morală, făcând ca urmărirea să nu mai fie justificată. În timp ce Digi24 detaliază evoluția dosarului, profilul psihologic și aspectele financiare, News.ro este menționat doar ca sursă de documente din arhiva CNSAS, fără a adăuga informații suplimentare. Astfel, diferența principală constă în faptul că Digi24 oferă un tablou complet al conținutului dosarului, în timp ce News.ro nu menționează aceste detalii.
În concluzie, dosarul „Socrate” ilustrează modul în care Securitatea monitoriza un poet de rang înalt, combinând suspiciuni politice, temeri legate de influența occidentală și investigații financiare, toate acestea fiind documentate în arhivele CNSAS și prezentate de Digi24.