Un studiu recent, realizat de cercetători de la Northeastern University din Statele Unite, a analizat modul în care creierul reacționează în timpul unui concert live. Experimentul a implicat 21 de participanți care au ascultat, cu ochii închiși, înregistrări și interpretări live ale violonistului Joshua Brown în sala de concert, iar rezultatele au fost publicate în revista Social Cognitive and Affective Neuroscience.
Sincronizarea undelor cerebrale
Potrivit lui Psyche Loui, profesor și director al Music, Imaging and Neural Dynamics (MIND) Lab, interpretarea live determină o sincronizare a undelor cerebrale cu muzica. El explică că, la fel cum instrumentele sunt acordate la o anumită tonalitate, creierul se „acordează” la ritmul muzical, producând unde cerebrale care se aliniază cu frecvențele sunetului perceput.
Doctorandul Arun Asthagiri adaugă că ritmurile din creier se aliniază efectiv cu ritmurile muzicii și că această aliniere devine mai puternică în timpul concertelor live. Conform observațiilor, alinierea sporită ar putea explica de ce muzica interpretată pe scenă este percepută ca fiind mai captivantă și rămâne mai bine în memorie.
Frecvențe și percepție
Studiul subliniază că atât sunetul, cât și activitatea cerebrală pot fi descrise prin unde. Frecvența sunetului, măsurată în hertzi, indică de câte ori pe secundă se repetă o vibrație, iar urechea umană poate percepe sunete între aproximativ 20 Hz și 20.000 Hz. În același timp, creierul percepe tipare de ritm mult mai lente, sub 20 Hz, considerându-le modele, nu sunete separate.
Un exemplu oferit în relatare este nota de vioară La, cu frecvența de 440 Hz, care poate fi repetată o dată pe secundă, generând un ritm de 1 Hz perceput ca tipar. Acest tipar este captat de activitatea neuronală, care se manifestă prin descărcări electrice sincronizate, măsurate prin electroencefalogramă (EEG) în cadrul experimentului.
Metodologia și constatările
Cercetătorii au utilizat EEG pentru a înregistra activitatea cerebrală a participanților în timpul ascultării înregistrărilor și a interpretărilor live ale lui Joshua Brown. Comparând cele două condiții, au observat că undele cerebrale se sincronizează mai intens cu muzica live, reflectând o aliniere mai puternică a ritmurilor cerebrale cu cele ale instrumentelor.
Rezultatele sugerează că experiența unui concert live declanșează un proces de „acordare” neuronală care nu se produce la fel de pronunțat în timpul ascultării înregistrărilor. Acest fenomen ar putea constitui baza neurofiziologică a percepției de „magie” asociate cu concertele live, confirmând că nimic nu se compară cu impactul direct al sunetului și al prezenței artistului.
Implicări pentru înțelegerea muzicii
Studiul oferă o explicație științifică pentru diferența subiectivă raportată de public între muzica live și cea înregistrată. Prin demonstrarea că undele cerebrale se sincronizează mai puternic cu ritmul muzicii în timpul unui concert, cercetătorii contribuie la înțelegerea modului în care experiențele auditive pot modela procesele cognitive și de memorie.
În concluzie, datele colectate de echipa de la Northeastern University susțin ideea că sincronizarea neuronală reprezintă un mecanism cheie al atracției și impactului emoțional al concertelor live, confirmând unicitatea acestei forme de consum cultural.