O expediție științifică desfășurată în apropierea Insulelor Hawaii a descoperit, la mai mult de 3.000 de metri adâncime, o formațiune neobișnuită pe fundul oceanului, descrisă ca un „drum de cărămidă galbenă”. Descoperirea a fost realizată de echipa Nautilus în timp ce cartografiarea crestei Liliʻuokalani din Monumentul Național Marin Papahānaumokuākea (PMNM) era în curs, conform relatării Digi24.
Contextul geografic
Monumentul Național Marin Papahānaumokuākea reprezintă una dintre cele mai mari zone de conservare marină din lume, depășind în suprafață toate parcurile naționale ale Statelor Unite la un loc. Până în prezent, doar aproximativ 3 % din fundul său oceanic a fost cartografiat, iar zona investigată se află la peste 3.000 de metri sub nivelul mării.
Echipajul Nautilus a operat un vehicul submersibil în aprilie 2022, iar imagini video publicate pe YouTube surprind momentul în care cercetătorii au întâlnit formațiunea. În timpul transmisiunii radio, un membru al echipei a afirmat că este „drumul către Atlantida”, în timp ce alți colegi au comentat că ar putea fi un „drum de cărămidă galbelă” sau că este „bizar”.
Descrierea formațiunii
Formațiunea a fost identificată ca un flux fracturat de rocă hialoclastit, o rocă vulcanică formată în urma erupțiilor de mare energie, în care fragmentele de rocă se depun pe fundul oceanului. Suprafața prezintă o crustă coaptă ce pare să poată fi desprinsă, iar în anumite porțiuni rocile s-au fracturat în blocuri ce seamănă cu cărămizi, având unghiuri de 90 de grade.
Fracturile unice sunt atribuite, potrivit descrierii video, la tensiunile de încălzire și răcire generate de erupții multiple în zona respectivă. Deși se află la aproximativ 1.000 de metri sub apă, zona respectivă a fost descrisă ca având un aspect uscat, ceea ce a accentuat impresia de drum construit.
Importanța științifică
Cercetătorii de la Ocean Exploration Trust continuă să împingă limitele explorării regiunii, iar materialele colectate pot contribui la înțelegerea geologiei ascunse a Pământului. Ei subliniază că vizualizarea directă a unor astfel de formațiuni ajută la înțelegerea vieții de pe și din interiorul versanților stâncoși ai munților submarini vechi și adânci.
Studiile recente indică că, după 67 de ani de explorări submarine, oamenii au observat direct între 0,0006 % și 0,001 % din fundul oceanului adânc, echivalent cu 3.823 de kilometri pătrați - o suprafață comparabilă cu statul american Rhode Island. Descoperirea curentă ilustrează cât de puțin am cartografiat în adâncurile oceanelor.