În 2024, industria globală a îmbrăcămintei a înregistrat o creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 6,3%, conform celei mai recente evaluări a Institutei de Impact al Îmbrăcămintei. Această creștere a fost determinată în mare parte de consumul crescut de fibre, în special de poliester, și a amplificat distanța dintre Uniunea Europeană și obiectivul său de reducere a emisiilor cu 45% până în 2030, comparativ cu nivelurile din 2019.
Impactul global al fabricării
Potrivit Agenției Europene pentru Mediu, între 80% și 90% din amprenta de carbon a modei europene se află în afara granițelor UE. În plus, în fiecare an, aproximativ 12,6 milioane de tone de deșeuri textile sunt generate în interiorul Uniunii, ceea ce subliniază necesitatea unor politici de reducere a deșeurilor. China este principalul exportator de textile către UE, cu peste 26,5 miliarde de euro, reprezentând aproximativ o treime din toate produsele textile vândute în Europa. Bangladesh ocupă poziția a doua, urmată de Turcia, India, Pakistan, Vietnam și Maroc.
Reglementări și responsabilitate financiară
Brussels a introdus un pachet de măsuri pentru a schimba modul în care hainele sunt proiectate, vândute și eliminate. UE a adoptat, de asemenea, măsuri pentru a face companiile de modă responsabile financiar pentru deșeurile generate. Totuși, raportul subliniază că, deși politicile de deșeuri sunt esențiale, ele nu pot rezolva singure problema emisiilor, deoarece cea mai mare sursă de emisii provine din procesarea materialelor.
Procesarea și producția de materii prime
Potrivit raportului, procesarea textilelor reprezintă aproximativ 51% din emisiile de îmbrăcăminte, urmată de producția de materii prime cu 26%. Aceasta atrage atenția asupra factoriei care produce țesăturile și fibrele, multe dintre ele fiind aflate în afara UE. În timp ce blocul poate reglementa ceea ce se vinde pe piața unică, majoritatea emisiilor asociate hainelor consumatorilor europeni apar în lanțurile de aprovizionare globale, generând un conflict între politica industrială și cea climatică.
Necesitatea investițiilor în fabrici
Raportul afirmă că pentru a decarboniza lanțurile de aprovizionare, politicile trebuie să fie împărtășite între mărci și furnizori prin angajamente de cumpărare pe termen lung, finanțare de proiect și parteneriate mai strânse. Acest lucru ar trebui să se concentreze pe investiții la nivel de fabrică, în special în procesele textile intensive în energie și căldură.
Inovații în energie și materiale
Un exemplu de schimbare este reducerea de la 118 la 10 fabrici de furnizori care utilizează boiler cu cărbune pe site în cazul retailerului suedez H&M, până la sfârșitul anului 2025. De asemenea, electrificarea industrială se dezvoltă, cu pompe de căldură utilizate pentru spălare, decolorare și uscare. În Austria, compania Lenzing și VERBUND au lansat o instalație de 14 MW de conversie a energiei în căldură, utilizând electricitate regenerabilă pentru a furniza căldură industrială.
Proiecții pentru 2030
Potrivit scenariului business-as-usual, emisiile din industria îmbrăcămintei ar putea ajunge la 1,277 gigatone în 2030, comparativ cu 489 milioane de tone necesare pentru a rămâne pe o traiectorie compatibilă cu 1,5°C, conform Acordului de la Paris. Chiar dacă fabricile devin mai eficiente și trec la energie curată, raportul avertizează că nu va fi suficient dacă industria continuă să producă materiale mai intensive în carbon, cum ar fi fibrele.